0
O instalaţie de încălzire modernă reprezintă un ansamblu format din centrală termică, pompă de circulaţie, schimbător de căldură, radiatoare sau încălzire în pardoseală, conducte şi numeroase componente metalice care funcţionează permanent în contact cu apa. Deşi apa este agentul termic care transportă căldura, utilizarea exclusivă a apei obişnuite nu oferă protecţia necesară împotriva coroziunii, depunerilor şi contaminării instalaţiei.
În timpul funcţionării, apa reacţionează cu oxigenul dizolvat şi cu diferitele metale din instalaţie. În timp apar particule de oxid de fier (magnetită), depuneri de calcar, nămol şi alte reziduuri care reduc eficienţa schimbului de căldură şi pot afecta componente importante ale sistemului.
Lichidul de protecţie pentru instalaţii termice este conceput pentru a limita aceste procese şi pentru a menţine instalaţia într-o stare cât mai apropiată de cea iniţială. Utilizarea lui reprezintă una dintre cele mai eficiente măsuri de întreţinere preventivă şi este recomandată atât pentru instalaţiile noi, cât şi pentru cele aflate deja în exploatare.
În lipsa unui tratament chimic adecvat, pot apărea în timp:
Din acest motiv, producătorii de centrale şi specialiştii în instalaţii recomandă tratarea apei din circuit încă de la punerea în funcţiune a sistemului.
Lichidul de protecţie nu are un singur rol, ci acţionează simultan asupra mai multor procese care afectează instalaţia în timp.
Instalaţiile moderne conţin frecvent componente realizate din oţel, cupru, alamă, inox şi aluminiu. Atunci când aceste materiale intră în contact permanent cu apa şi oxigenul, pot apărea procese electrochimice care favorizează coroziunea.
Lichidul de protecţie conţine inhibitori speciali care formează un strat protector microscopic pe suprafaţa metalelor şi reduc viteza proceselor de oxidare.
Astfel sunt protejate:
În multe zone din România apa are o duritate ridicată, ceea ce înseamnă că conţine cantităţi importante de calciu şi magneziu.
La temperaturi ridicate, aceste minerale tind să precipite şi să formeze depuneri pe schimbătoarele de căldură şi pe conducte.
Chiar şi un strat subţire de calcar poate reduce eficienţa transferului termic şi poate obliga centrala să consume mai mult combustibil pentru a produce aceeaşi cantitate de căldură.
Lichidele moderne conţin aditivi care limitează formarea acestor depuneri şi contribuie la menţinerea performanţei instalaţiei.
Pe măsură ce instalaţia funcţionează, particulele rezultate din coroziune circulă prin circuit şi se transformă în magnetită, un oxid de fier cu proprietăţi magnetice.
Această magnetită poate bloca:
Lichidul de protecţie încetineşte procesul de formare a acestor particule, reducând cantitatea de impurităţi care circulă prin instalaţie.
Totuşi, este important de reţinut că inhibitorii chimici nu elimină particulele deja existente în sistem. Din acest motiv, în instalaţiile moderne se recomandă utilizarea lor împreună cu un filtru antimagnetită, care reţine impurităţile înainte ca acestea să ajungă în componentele sensibile ale centralei.
Utilizarea unui lichid de protecţie de calitate nu aduce beneficii doar pe termen lung, ci poate influenţa şi funcţionarea zilnică a instalaţiei.
Printre avantajele cele mai importante se numără:
Privit în ansamblu, lichidul de protecţie reprezintă o investiţie redusă comparativ cu valoarea echipamentelor pe care le protejează şi cu costurile pe care le poate evita în viitor.
Pe piaţă există mai multe tipuri de lichide pentru protecţia instalaţiilor termice. Deşi toate urmăresc acelaşi obiectiv – prevenirea coroziunii şi a depunerilor – compoziţia şi domeniul de utilizare diferă de la un produs la altul.
Alegerea corectă trebuie făcută în funcţie de tipul instalaţiei, materialele din care este construită şi recomandările producătorului centralei termice.
Acestea sunt cele mai utilizate produse pentru instalaţiile rezidenţiale şi reprezintă soluţia recomandată în majoritatea sistemelor moderne.
Ele conţin un pachet de aditivi care oferă simultan:
Sunt compatibile cu majoritatea instalaţiilor care utilizează radiatoare, ventiloconvectoare sau încălzire în pardoseală.
Unele produse sunt livrate sub formă concentrată şi trebuie diluate conform instrucţiunilor producătorului.
Avantajele lor sunt:
Respectarea proporţiei de diluţie este foarte importantă. O concentraţie prea mică poate reduce eficienţa inhibitorilor, iar o concentraţie excesivă nu aduce beneficii suplimentare şi poate modifica parametrii chimici ai agentului termic.
Există şi produse dezvoltate pentru aplicaţii specifice, cum ar fi:
Aceste produse sunt formulate pentru condiţii de funcţionare diferite şi pot conţine aditivi adaptaţi unor solicitări specifice.
Înainte de utilizare este recomandată verificarea compatibilităţii cu echipamentele din instalaţie.
Alegerea nu trebuie făcută exclusiv în funcţie de preţ. Un produs de calitate poate proteja instalaţia ani la rând şi poate reduce costurile de întreţinere pe termen lung.
Este recomandat să iei în considerare următoarele aspecte.
Centralele în condensare moderne utilizează schimbătoare de căldură compacte, cu canale foarte fine, sensibile la depuneri şi coroziune.
Pentru aceste echipamente este importantă utilizarea unui inhibitor compatibil cu recomandările producătorului.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru:
Instalaţiile moderne combină adesea mai multe materiale:
Un inhibitor de calitate trebuie să ofere protecţie pentru toate aceste materiale şi să reducă apariţia coroziunii galvanice dintre metalele diferite.
O instalaţie nouă are nevoie în principal de protecţie preventivă.
În schimb, o instalaţie care funcţionează de mulţi ani poate conţine deja:
În aceste situaţii este recomandată curăţarea instalaţiei înainte de introducerea lichidului de protecţie. Adăugarea inhibitorului peste un circuit deja contaminat nu elimină impurităţile existente.
Una dintre cele mai frecvente întrebări este dacă mai este necesar un filtru antimagnetită atunci când instalaţia conţine deja lichid de protecţie.
Răspunsul este da.
Cele două produse nu se înlocuiesc reciproc, ci au roluri diferite.
Lichidul de protecţie reduce apariţia coroziunii şi încetineşte formarea noilor particule.
Filtrul antimagnetită reţine particulele solide care circulă deja prin instalaţie şi împiedică ajungerea lor în:
Împreună, cele două soluţii oferă un nivel de protecţie semnificativ mai ridicat decât utilizarea separată a oricăreia dintre ele.
Din acest motiv, în instalaţiile moderne se recomandă utilizarea simultană a unui lichid de protecţie de calitate şi a unui filtru antimagnetită dimensionat corespunzător.
Aplicarea lichidului de protecţie este o operaţiune relativ simplă, însă eficienţa acesteia depinde în mare măsură de starea instalaţiei înainte de tratament. Introducerea unui inhibitor într-un circuit deja încărcat cu magnetită, nămol sau depuneri de calcar nu va elimina problemele existente şi nu va putea restabili performanţa instalaţiei.
Din acest motiv, primul pas trebuie să fie întotdeauna evaluarea stării sistemului.
Dacă instalaţia este nouă, în general este suficientă o clătire pentru eliminarea eventualelor reziduuri rezultate în timpul montajului.
În cazul instalaţiilor aflate deja în exploatare, este recomandată verificarea existenţei:
Dacă acestea sunt prezente în cantităţi importante, este indicată utilizarea unui lichid de curăţare dedicat sau efectuarea unei spălări profesionale înainte de introducerea inhibitorului.
Protecţia chimică este eficientă atunci când începe să acţioneze într-o instalaţie curată.
Fiecare producător stabileşte concentraţia optimă pentru produsele sale.
Cantitatea necesară depinde de volumul total de apă din instalaţie şi trebuie respectată conform fişei tehnice.
Un dozaj insuficient poate reduce eficienţa inhibitorilor, iar unul excesiv nu oferă neapărat o protecţie mai bună şi poate modifica inutil compoziţia chimică a agentului termic.
În cazul produselor concentrate, diluţia trebuie realizată exclusiv conform recomandărilor producătorului.
După introducerea lichidului de protecţie, instalaţia trebuie pusă în funcţiune pentru ca soluţia să circule prin întregul sistem.
Circulaţia agentului termic permite distribuirea uniformă a inhibitorilor şi formarea stratului protector pe componentele metalice.
În această perioadă este recomandată funcţionarea instalaţiei în regim normal, astfel încât lichidul să ajungă în toate zonele circuitului.
Inhibitorii de coroziune nu au o durată de viaţă nelimitată. În timp, aditivii activi se consumă treptat, iar nivelul de protecţie începe să scadă.
Durata exactă diferă de la un produs la altul şi depinde de:
În practică, mulţi producători recomandă verificarea şi reînnoirea tratamentului la intervalele specificate în documentaţia produsului.
Dacă instalaţia pierde frecvent apă şi necesită completări repetate, concentraţia inhibitorului poate scădea mai rapid decât în condiţii normale.
Multe dintre problemele întâlnite în instalaţiile termice nu apar din cauza produsului utilizat, ci din cauza modului în care acesta este aplicat.
De fiecare dată când instalaţia este completată cu apă proaspătă se introduc oxigen şi săruri minerale noi.
Dacă această operaţiune este repetată frecvent, concentraţia inhibitorului scade, iar protecţia instalaţiei se reduce.
Nu este recomandată combinarea lichidelor provenite de la producători diferiţi sau cu formule chimice diferite.
Unele combinaţii pot reduce eficienţa inhibitorilor sau pot produce reacţii nedorite.
Dacă se schimbă tipul produsului utilizat, este recomandată spălarea instalaţiei înainte de introducerea noului lichid.
Un inhibitor nu este un lichid de curăţare.
Dacă instalaţia conţine deja cantităţi importante de magnetită sau nămol, acestea trebuie eliminate înainte de aplicarea tratamentului.
În caz contrar, impurităţile vor continua să circule prin instalaţie şi pot afecta pompa de circulaţie, schimbătorul de căldură sau robineţii termostatici.
Chiar dacă instalaţia este tratată chimic, particulele existente în circuit trebuie captate mecanic.
Din acest motiv, utilizarea unui filtru antimagnetită rămâne una dintre cele mai eficiente metode de protejare a componentelor sensibile ale instalaţiei.
Mulţi proprietari consideră lichidul de protecţie o cheltuială care poate fi amânată. În realitate, este una dintre cele mai rentabile investiţii în întreţinerea unei instalaţii termice.
Preţul unui inhibitor de calitate este redus comparativ cu valoarea componentelor pe care le protejează:
Depunerile de magnetită şi coroziunea nu produc întotdeauna defecţiuni imediat. Procesul este lent şi, tocmai din acest motiv, este adesea ignorat. În timp însă, randamentul instalaţiei scade, consumul de energie creşte, iar componentele ajung să funcţioneze în condiţii din ce în ce mai dificile.
O instalaţie protejată chimic poate funcţiona ani de zile în condiţii stabile, necesitând mai puţine intervenţii şi păstrând performanţele apropiate de cele iniţiale.
Dacă instalaţia nu a beneficiat niciodată de protecţie chimică sau dacă tratamentul nu a mai fost înlocuit de mulţi ani, este recomandată o verificare de către un specialist.
Printre simptomele care pot indica existenţa depunerilor sau a coroziunii se numără:
Aceste simptome nu indică automat lipsa lichidului de protecţie, însă reprezintă motive suficiente pentru verificarea instalaţiei şi evaluarea stării agentului termic.
Pentru a obţine rezultate bune pe termen lung, este recomandat ca protecţia instalaţiei să fie privită ca un ansamblu, nu ca o singură operaţiune.
O strategie completă de întreţinere include:
Respectarea acestor măsuri poate contribui la reducerea riscului de avarii, la menţinerea eficienţei energetice şi la prelungirea duratei de viaţă a întregii instalaţii.
Lichidul de protecţie reprezintă unul dintre cele mai importante elemente ale întreţinerii preventive într-o instalaţie termică modernă. Rolul său nu este doar de a limita coroziunea, ci şi de a reduce depunerile, de a proteja componentele metalice şi de a menţine funcţionarea eficientă a întregului sistem.
Rezultatele cele mai bune se obţin atunci când inhibitorul este utilizat împreună cu un filtru antimagnetită şi în cadrul unui program periodic de întreţinere. Cele două soluţii acţionează complementar: filtrul elimină impurităţile existente, iar lichidul de protecţie reduce apariţia unora noi.
Dacă nu cunoşti starea actuală a instalaţiei sau nu ştii ce tip de inhibitor este compatibil cu sistemul tău, este recomandat să soliciţi consultanţă înainte de alegerea produsului. O selecţie corectă şi o aplicare realizată conform recomandărilor producătorului pot contribui la funcţionarea sigură şi eficientă a instalaţiei pentru mulţi ani.
